Un nou studiu SAR - Impozitul cu cotă unică [PDF]:
Impozitul progresiv utilizat astăzi nu apasă pe cei cu adevărat bogaţi, aşa cum greşit - sau interesat - susţin unii, ci pe un grup mic de salariaţi cu lefuri peste medie. Veniturile mari în România sunt de multă vreme dirijate pe alte canale.
Administraţia fiscală este în pragul blocajului astăzi, trebuind să preia cele 3.5 milioane declaraţii pe 2003 depuse până ieri, deşi a procesat integral doar ceva mai mult de jumătate din declaraţiile pe 2002.
In iunie 2003 SAR lansa ideea că România ar trebui să renunţe la impozitul progresiv pe venitul personal şi să adopte în schimb unul cu cotă unică (flat tax - FT), la un procent situat între 16 şi 20%. Arătam atunci că acesta ar avea mai multe avantaje: o reducere la plată practic pentru toată lumea; eliminarea complicatului sistem de raportare şi globalizare; mai mulţi bani la buget. Mai arătam atunci că aceste concluzii erau sprijinite pe experienţa ţărilor est-europene unde FT deja funcţionează. Şi atrăgeam atenţia că şi alte ţări din zona noastră urmează să facă pasul către FT, cu toate avantajele comparative pentru buget şi investiţii ce decurg de aici.
Oamenii învaţă şi se adaptează rapid la sistem, astfel încât statul are tot mai puţin de adunat de la contribuabili în urma procedurii de globalizare şi tot mai mult de dat înapoi (Fig. 3). In 2002 a avut - de fapt încă are, pentru că procesul nu s-a încheiat - de returnat contribuabililor 700 miliarde lei în valoare netă, în urma aplicării unui sistem ale cărui costuri administrative de funcţionare sunt estimate la încă 800 miliarde lei.