Una din cele mai importante evoluţii din ultimii ani este apariţia unor centre alternative de putere, sub forma baronilor locali, impunând unele restricţii puterii centrale. Să sperăm că evoluţia nu va fi oprită de ascensiunea unui Putin românesc (pentru alegerile din Rusia, a se vedea Dilema veche).

A fost odată R.A.C.L.A., formaţia care a inventat hip-hop-ul românesc. Nu numai muzica, dar şi versurile erau speciale: Prin praf se chinuie sa-si duca zilele atatia-nfometati/Mi-e sila sa numar zecile de-atrofiati/Ce se tarasc cu ochii bulbucati dupa bucati de paine/Ramasite refuzate cu dispret de orice caine... Dar acum câteva zile am auzit melodia "Astă seară vreau să beau" cântată de Nicolae Guţă împreună cu... R.A.C.L.A.
Acum câţiva ani am citit una dintre puţinele cărţi deosebite scrise de un român: "Etica lui Adam" a lui Dan Pavel. Iar acum văd că a devenit consilierul lui Gigi Becali...
Discutam cu un prieten plecat în State care îmi zicea că nici acolo nu e cine ştie ce paradis. I-am răspuns că mizeria morală este cea care contează şi care doare foarte tare.

BNR afirmă că dacă s-ar fi liberalizat depozitele in lei pentru cetăţenii străini, ar fi intrat în ţară 6 miliarde de dolari sub forma de hot money, chestie certificată de "instituţii prestigioase". Iar Dăianu este uşor apocaliptic : "[Banii ăştia] sunt un fel de diavol deghizat. Sunt ca o ploaie care ineaca pamantul".

Vânătoarea de vrăjitoare a început: Gregorian Bivolaru a fost dat în consemn la frontieră. Motivele sunt probabil politice. În acelaşi articol din Ev.Z. mai sunt descrise unele utilizări cel puţin ambigue ale internării la psihiatrie. Nu vă mai spun de abuzurile din cursul percheziţiilor...

Pe www.argumente.ro, Dragoş Novaci îl citează pe preşedintele Camerei Americane de Comerţ din România, care spune că corupţia nu este o problemă pentru succesul în afaceri. Iar Dragoş adaugă: "As cynical as it sounds, once you know how to play the game it will not be such a big deal, it's just an overhead combined with a routine".

Căpşunile din Spania. Spania e al doilea producător mondial de căpşuni. Una din cele mai importante regiuni producătoare este Huelva, în sud, la graniţa cu Portugalia. Până în 2001, din cei 55.000 de lucrători din domeniu, 10.000 erau imigranţi, cei mai mulţi din Maghreb.
Ce s-au gândit băieţii? Să se sindicalizeze şi să ceară reglementarea situaţiei lor ("hârtii"), lansând o campanie masivă în acest sens.
Aşa că (surprise!) angajatorii spanioli au căutat în altă parte forţă de muncă ieftină şi fără pretenţii "sociale": Polonia şi, aţi ghicit, România. De unde au "importat" în special femei, acestea fiind "mai docile şi mai muncitoare". Iar imigranţii magrebieni s-au trezit şomeri, românii venind să lucreze pe mai puţini bani. O consecinţă: creşterea delicvenţei în rândul lor, iar apoi a xenofobiei printre localnicii spanioli.
Toate acestea şi multe alte detalii, din păcate cu o tentă stângistă, pot fi găsite într-un e-mail postat astăzi pe romania_eu_list (pentru a accesa linkul este posibil să trebuiască să vă înregistraţi pe Yahoo! Groups şi/sau pe e-groupul romania_eu_list).

Pe Marginal Revolution, o comparaţie interesantă între sistemele de îngrijire a sănătăţii din Rusia şi Polonia. O concluzie de care ar trebui să ţină seama publicul român: "în Europa Centrală şi de Est, economia de piaţă şi dezbaterea politică liberă sunt direct proporţionale cu o bună stare de sănătate".

Evenimentul Zilei cenzurat la radio. Descărcaţi aici spotul interzis de CNA (1,2 MB).

Un studiu al Băncii Mondiale despre sărăcia din România compară capitalul social în diversele provincii istorice. Astfel, în privinţa încrederii faţă de vecinii din sat/cartier, 63,2% din ardeleni spun că au încredere, dar numai 51,1% dintre moldoveni. " ... in ultima vreme, o crestere reala a veniturilor s-a obtinut in comunitati bine inchegate, unde se colaboreaza mai bine cu vecinii, unde exista incredere in autoritati si omogenitate etnica."

Evenimentele din Spania par să fi mărit interesul presei din România pentru cei care muncesc afară. Evenimentul zilei are un reportaj despre oraşul Coslada în care se vorbeşte româneşte şi unde muncesc mai mult femeile (bărbaţii nu-şi prea găsesc de lucru), iar Adevărul ar vrea să surprindă o schimbare de mentalitate:slujba din Spania e o chestiune de viata si moarte.

O poveste despre cât de uşor poţi ajunge "la nebuni" în România de astăzi. În urma unui apel anonim, Ion Marin, director la Ultima Oră, a ajuns la spitalul Gh. Marinescu.

Dilema veche include două interviuri cu nişte europarlamentari din Comisia mixtă UE-România. Unul dintre ei, Robert Evans, membru al grupului socialist, ne înduioşează cu următorul răspuns la întrebarea "Dar de ce credeţi că România şi Bulgaria au fost alese pentru aderarea la UE? De ce nu alte ţări din zonă, de exemplu Albania sau Ucraina?": Cred că datorită legăturilor istorice. Putem merge înapoi la familia regală, dacă vreţi, şi la legăturile sale cu alte familii regale din Europa.
Şi mai simpatic este Kyösti Tapio Virrankoski când explică de ce e aşa de bine în Finlanda:
Societatea finlandeză se bazează pe o veche tradiţie nordică. În Nord, oamenii au fost dintotdeauna egali, ceea ce înseamnă că în vremurile moderne n-au existat niciodată inegalităţi în nici o zonă a societăţii. [...] Un alt motiv îl constituie condiţiile naturale potrivnice, care i-au determinat pe oameni să muncească din greu şi, pe de altă parte, n-au reprezentat o atracţie pentru ca nobilii să-şi creeze mari proprietăţi funciare. De aceea, veniturile unora n-au fost niciodată mult mai mari decît ale altora, ci mai mult sau mai puţin apropiate, ceea ce a creat o economie democratică. [...] În Finlanda avem o mişcare intelectuală puternică, dar şi sindicate puternice. [...] Sîntem liberali, dar vrem să-i ferim pe oameni de dezavantajele sistemului liberal.

În Revista 22, H. R. Patapievici pune punctul pe i: tranziţia s-a terminat, toate ideologiile au murit, iar peisajul a fost ocupat de statul clientelar în care totul se reduce la stabilirea cui ii revine dreptul de a imparti banii.
Deşi ici-colo mai supravieţuiesc insule de socialism pur şi dur...

Ca un adevărat lider regional, România este imitată chiar de Rusia: datorită faptului că prezenţa la urnă în alegerile de duminică se anunţă redusă, autorităţile locale ruse promit tot felul de premii, cum ar fi tunsori gratuite pentru pensionari sau bilete de cinematograf gratuite, pentru ca lumea să se prezinte la vot.

Guvernul Aznar a anunţat că va regulariza situaţia străinilor afectaţi de evenimentele de la Madrid, iar victimele şi familiile lor vor primi cetăţenie (în spaniolă).
Se pare că din cele 13.000 de sate din România, 3000 prosperă datorită migraţiei externe. Două studii despre românii plecaţi la muncă afară: primul pe site-ul OSF.RO [PDF], al doilea pe ICCV.RO [PDF].
Presa despre victimele originare din România: Tragedie românească, Peretu - satul care a fugit din Teleorman..., De ce te-ai dus, copilul meu?

După ce în Adevărul de joi, C. T. Popescu spunea că "guvernul Năstase nu mai are prim ministru", iată-l şi pe Băsescu afirmând că "primul-ministru e tot la Cotroceni". Totuşi, incidentul legat de revocarea lui Stănoiu este minor. Art. 85 alin. (2) din Constituţie spune că "în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului". Înclin să cred că atribuţia aceasta de a revoca, la propunerea primului-ministru, este mai curând formală, iar întârzierea lui Iliescu ar intra mai curând în categoria "fiţelor", nu a deciziilor politice serioase. Premierul a fost un pic şifonat, dar cam atâta.
În fond, televiziunile i-au sărbătorit "victoria" din Parlamentul European... Nu a fost victorie, dar "daca la inceput s-a vorbit de suspendarea negocierilor, mai apoi de reorientarea lor, ieri, adevarurile dure despre bilbele guvernului de la Bucuresti au fost glazurate cu zahar, stropite cu frisca si ornate cu stropi de bezea", spune Cornel Nistorescu.

Conform datelor Băncii Mondiale, în 2002 un român câştiga în medie 1850 de dolari. În comparaţie, cifra aceasta a fost atinsă de Statele Unite pe la 1849, acum peste 150 de ani (apăsaţi aici pentru sursă, după care alegeţi anul/anii şi bifaţi "Real GDP per capita"; evident, datele trebuie luate cu o anumită reţinere...).

Ispitirea Sfintului Eur, de Traian Ungureanu. Soarele e acelasi. Si asta nu inseamna nimic. L-am vazut. Ne-am plictisit. "Mergem in Europa!" - striga un roman de sub soare, si asta inseamna ceva. In sfirsit! Se intimpla ceva, dupa 15 ani de plictiseala ...

Un articol din Adevărul de azi referitor la achiziţia armelor de foc mi-a sugerat încă un motiv de optimism în privinţa României.
Astfel, de acum încolo, orice român care demonstrează în faţa unui judecător că se află într-un pericol iminent poate să-şi cumpere o armă de apărare şi pază.
"Oau, m-am gândit, deci de-acuma e suficientă o şpagă sănătoasă pentru a face rost de pistol". Înainte era nevoie de recomandarea unei autorităţi, adică de o pilă masivă. De-asta avem numai 410 persoane care deţin o astfel de armă.
Ceea ce mă duce cu gândul la faptul că trecerea de la PCR (pile, cunoştinţe, relaţii) la o mai democratică şpagă este într-adevăr un mare pas înainte.
Articolul merită citit măcar pentru următoarea afirmaţie a lui Blănculescu: "in afara biroului stau intotdeauna cu mana pe pistol".

Bechteloaia. Aşa i se spune noii găselniţe "strategice" a guvernului Năstase, autostrada Braşov-Borş.
Cu câteva zile în urmă a apărut un raport de criză al SAR care critică fundamentele economice ale autostrăzii:

Pe acest fundal, construirea a două autostrăzi aproape paralele (prin Arad pe culoarul european IV şi prin Oradea în afara reţelelor europene sau maghiare), la un cost însumat de 6-7 miliarde Euro, reprezintă o opţiune greu de justificat. In primul rând pentru că nu avem în momentul de faţă trafic vest-est în România nici măcar pentru o autostradă, chiar în condiţiile în care nu există taxe de drum. In al doilea rând deoarece cu banii pentru una din ele - să zicem, cei aproximativ 3 miliarde pentru "autostrada Becthel" - s-ar putea:
* reabilita integral toată infrastructura stradală a tuturor celor 3,000 de localităţi din România (lucrare estimată de guvern în Strategia pentru Serviciile Comunale la 1.9 miliarde Euro) şi ar mai rămâne 1 miliard pentru alte scopuri;
* sau s-ar putea finaliza mai mult de jumătate din restul de 7,000 km drumuri naţionale care au rămas de reabilitat conform Strategiei în 15 etape

Atenţie, trafic "nici măcar pentru o autostradă". Aceasta poate ridica un semn de întrebare şi asupra proiectelor de infrastructură blagoslovite de UE.

Astăzi, Romania Think Tank a contestat aspectele legale ale proiectului. Este vorba de ordonanţa de urgenţă nr. 120/2003. În esenţă, se neagă - pe bună dreptate - urgenţa situaţiei.

(1) MAIN ISSUE
Whether or not the alleged URGENCY indicated in the Expunere de Motive for Government Emergency Ordinance no. 120/2003:
(a) may provide the legal basis for the bypassing the explicit requirements of the Public Procurement Law; and
(b) may provide the legal basis allowing the Government to issue Government Emergency Ordinance no. 120/2003 under the extraordinary situations exceptions stipulate in Art. 115(44) of the New Constititution?

(studiul a fost postat pe [romania-economics])

Din păcate, formularea vagă din Constituţie şi independenţa doar formală a Curţii Constituţionale lasă puţine şanse de succes acestei direcţii de atac.

În Adevărul, o discuţie foarte amuzantă cu Adrian Vasilescu, purtătorul de cuvânt al BNR. Astfel, aflăm că "BNR stie, dar nu poate sa spuna ce cantitate de monede de un leu (sau de orice fel) este emisa. Intotdeauna exista un control exact al numerarului din circulatie, dar datele privind emisiunile de bani sunt secret de stat". Mai ni se zice că "Banca Nationala este singura institutie care face bani din nimic [...] BNR este singura institutie care nu are legatura cu bugetul de stat si nu apeleaza niciodata la acesta. BNR daca vrea sa cumpere un pix fabrica 10.000 de lei. Daca in final pixul nu este cumparat, banii nu sunt folositi la altceva, ci pur si simplu distrusi printr-o simpla apasare de taste pe calculator". Ia spuneţi, nu vă simţiţi uneori ca Alice în Ţara Minunilor?

Se pare că IMAS a beneficiat de reeşalonarea datoriei de aproape 9 miliarde de lei la bugetul statului. Dar nu asta e cel mai interesant lucru din Evenimentul Zilei de astăzi, ci continuarea interviului cu Tom Gallagher. În primul rând, "Pe termen scurt, avalansa de fonduri va da posibilitatea PSD sa-si stabileasca dominatia totala, probabil pentru o vreme indelungata. Asa ca UE, care se mindreste ca a eliminat teama ca dictaturile ar putea reveni in Spania, Portugalia sau Grecia, ar putea descoperi ca promoveaza in Romania o dictatura tacuta, care-si spune altfel." [Ceea ce nu deloc improbabil: în prezent, în afara lui Talpeş de la SIE, guvernul mai beneficiază de prezenţa a trei miniştri (Oprea, Blanculescu şi Bejenariu) care provin din structurile militare.]
Şi mai interesant, Gallagher realizează o paralelă între situaţia de acum şi cea de acum aproape 150 de ani: Am judecat ca fiind extrem de semnificativa reactia foarte calma a lui Nastase la avertismentul Parlamentului European. El a insistat increzator ca e doar o usoara neintelegere; ca Romania aplica ce cere Bruxellesul sau ca e pe cale sa o faca. Va fi o noua ofensiva la Bruxelles pentru a-i convinge pe cei iritati si neincrezatori.
Acesta a fost un clasic exemplu a ceea ce Titu Maiorescu recunostea ca maladie romaneasca, cu mai bine de un secol in urma: forma fara fond. Cuvinte, diagrame, reevaluari, rapoarte, planuri de actiune vor fi substitute pentru actiunea concreta, o vor inlocui. Din pacate, nu putini dintre birocratii de la Bruxelles sint pacaliti de astfel de tehnici, pentru ca si lor le place sa le aplice. Dar Occidentul nu ar fi avansat, dureros si cu esecuri cumplite, daca superficialitatea si prefacatoria ar fi fost impulsurile dominante ale vietii sale publice. Uniunea Europeana ar trebui sa incerce sa izgoneasca "forma fara fond" de pe scena publica romaneasca, nu sa-i dea un nou drept la existenta."
Într-adevăr, există multe paralele interesante între situaţia de pe vremea lui Maiorescu şi cea de acum (este suficient să vizitaţi biblioteca online, Caragiale, Gherea şi Maiorescu, vă vor lămuri). De parcă cele patru decenii de comunism au fost doar un interludiu - teribil, dar totuşi interludiu - în odiseea fără sfârşit a modernizării României...
La jumătatea secolului XIX, domnitorul străin, cerinţa divanelor ad-hoc, reprezenta o garanţie de securitate pentru România, cam la fel cum este în prezent aderarea la UE. În 1871, în urma permanentelor tulburări ale grupărilor de stânga, Carol dă semne că ar vrea să renunţe la tron (aka "întreruperea negocierilor"). Rezultatul a fost calmarea spiritelor şi instalarea primului guvern stabil şi serios, cel al lui Lascăr Catargiu. Să sperăm ca avem noroc şi de data asta, nu?