Andrei Pleşu: ...nimeni n-ar fi, probabil, dispus să moară pentru Uniunea Europeană. Aşa este şi, dacă mă gîndesc bine, mă bucur că este aşa.[...] Dar Europa este altceva decît Uniunea Europeană. Şi pot spune, fără ezitare, că în Europa de Est, în deceniile dictaturii comuniste, s-a murit pentru Europa.[...] Dintre toate, cel mai descumpănitor [obstacol] e, cred, teama că proiectul reunificării europene ar putea deveni o ideologie. Încă o ideologie. Europa de Est este, mai mult şi în alt fel decît Europa de Vest, alergică la ideologii. Cel mai mic semn de demagogie, de retorică triumfalistă, de apologie a înregimentării trezeşte amintiri coşmareşti şi provoacă nelinişti. Tot ce seamănă a "limbaj de lemn", a centralism arogant, a gimnastică de figuri impuse ne umple de neîncredere şi scepticism. Vom înlocui, oare, "internaţionalismul proletar" cu imperativul globalizării? Moscova cu Bruxelles? "Înfrăţirea între popoare" cu "casa comună a Europei"? "Lagărul socialist" cu "spaţiul Schengen"? E adevărat că noile sloganuri sînt mai promiţătoare, mai veridice, mai omeneşti decît cele vechi. Dar noi nu vrem doar să înlocuim o ideologie rea cu una bună, un slogan impus cu unul asumat.